Pe un picior de plai, pe o gură de rai… Fotografii pitorești

Îndrăgesc lumina in toată splendoarea ei in fotografiile pitoreşti. Culori vii, îmbietoare fără mare exagerare. Colţuri pe alocuri întunecoase cu ilustrații frumoase de natură vie, trăită şi simţită. Sunt imagini care fac deliciul iubitorilor de linişte şi relaxare unde verdele de multe ori e stăpân, un verde dulce de primăvară, asociat unei miresme proaspete de natură. Mai adaugi un albastru al cerului, ai libertate. Da, este aceeaşi libertate de gândire, de miscare, de trăire care te îndeamnă la un spirit creativ şi deschis, o emoție prin fotografie. Peisajele pitorești le mai găseşti în România de azi din fericire, fără mare chin şi în fotografii din Constanţa rurală uşor industrializată.

Pitorescul este dat tocmai de frântura aceea din inima naturii, momentul epatant în care de multe ori tradiţionalul se îmbină perfect cu modernitatea, vechiul cu noul si viceversa. De fapt, uitându-ne la dicţionar nu ne miră sensul deja consacrat al cuvântului PITORÉSC, -EÁSCĂ, pitorești, adj. Adj. Care impresionează prin ineditul elementelor componente, aspect, formă, colorit etc. ♦ (Despre stil și limbă) Plastic, bogat în imagini, colorat, viu, expresiv. Care atrage atenția, care impresionează prin bogăția coloritului, varietatea formelor, prin originalitate etc.; plin de farmec, impresionant.

Peisajele pitoreşti româneşti sunt cap de listă cu o valoare inestimabilă la nivel cultural, istoric, turistic, economic, macroeconomic… Ne vrem definiţi la nivel național si internaţional de o imagine pitorească modernă dar nu se fac demersuri majore prin investiţii şi planuri de durată, cu atât mai puţin proiecte sustenabile de conservare. Ce să mai vorbim de simple elemente de marketing turistic?

După aşa o introducere urmează momentul mult aşteptat: fotografia de mai sus a reprezentat cartea noastră de vizită la un târg major de turism desfăşurat la Berlin in martie 2018 (repet douăzeci optișpe :))) iar articolele din presă nu au fost prea indulgente. Cu bună dreptate oricât de cîrcotași, critici, frustraţi şi negativişti am fi ca naţie românească (irelevant), situaţia tinde spre ridicol mai ales acolo unde cuvântul ruşine nu se mai regaseşte in vocabularul curent. Da, suntem cei care ştiu să arate cu degetul, să atace, să denigreze dar se pare că trebuie să invaţăm mai des că greşelile trebuie asumate. Însă demisia nu spală ruşinea. Mai grav este că greşelile nu au trecut neobservate în presa internaţională şi au devenit virale pe facebook.

Vezi articolele de pe digi24 si romania-insider.com sau poţi da o simplă căutare cu gafa de la salonul de turism pe google că ai de unde alege.

Oare aşa relata Alexandru Vlahuţă* România pitorească?

*Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, județul Vaslui — d. 19 noiembrie 1919, București) a fost un scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”. (sursa: wikipedia.org)

P.S. Titlu articol actualizat: Pe un picior de plai, pe o gură de rai… Fotografii pitorești tipic românești

Foto: romania-insider.com